Povestea acestei pisici seamănă cu povestea a mii de pisici de pe stradă: aruncată imediat după ce a fost adusă pe lume, pentru că a fost cea mai uşoară soluţie găsită de stăpânii ei de atunci. Dar această pisicuţă a avut şi un dram de noroc: a fost găsită de o persoană sufletistă în timp de mieuna disperată şi dusă întrun apartament unde şi-a găsit temporar un cămin. Imediat ce a găsit puţină afecţiune micuţa “eroină” a început să se simtă ca acasă: să cunoască fiecare colţişor, să se joace,să se bucure şi să ofere afecţiune celor care o îngrijesc.
Însă din păcate salvatorii ei nu o pot păstra, iar ea are nevoie de mai mult spaţiu decât cel al unui apartament. Este o pisicuţă dinamică şi curioasă, care cel mai bine şi-ar găsi locul întro curte, cât de mică, unde să poată cerceta şi să se joace în voie.
Vă rog să ne ajutaţi să găsim un cămin acestei pisicuţe. Să schimbăm cursul de la început si să nu lăsăm ca şi povestea ei să fie ca a unei pisici oarecare, uitată pe străzi. Dacă doriţi să adoptaţi pisicuţa, sunaţi la numărul 0730.488.294
Dacă toţi ar fi aşa… O gaşcă de copii de pe strada Rusciorului din Sibiu a găsit o căţeluşă mică şi drăgălaşă. În loc să dea cu pietre după ea, să o facă minge de fotbal, cum se obişnuieşte, au luat-o de pe stradă, au îngrijit-o cât de bine au putut şi apoi au început să întrebe în stânga şi în dreapta de un potenţial stăpân. Aşa au ajuns şi la noi şi promit că o să îi ajut pe cât de mult se poate, până o să îi găsească un stăpân.
“Noi, copiii de pe strada Rusciorului, va rugam sa ne ajutati sa-i gasim stapani buni, micutei Puka!
Este maronie, frumusica foc, cat doi pumnuleti si am gasit-o in strada ghemuita langa fratele ei mort, strivit de rotile unei masini….Am hranit-o, i-am alinat spaima si am protejat-o asa cum am stiut noi mai bine, micutii…. Dar curand vom incepe scoala iar Puka va ramane din nou in strada, mititica!…A nimanui cu gramezi de pericole in jur…. Vrem sa o ajutam sa traiasca si va va fii recunoscatoare dvs. daruindu-va zi de zi dragostea si dragalasenia ei sincera. Va multumim ca ne-ati ascultat rugamintea si vom fii fericiti sa auzim ca Puka noastra va avea curand o casa unde sa locuiasca pentru intotdeauna!” Sublim
Dacă puştii de pe Rusciorului v-au impresionat măcar la fel de mult ca pe mine, puteţi să o adoptaţi pe Puka dacă sunaţi la numărul de telefon 0721.157.104
Sâmbătă, 3 iulie 2010, Asociaţia Animal Life vă invită la o nouă campanie de adopţie a câinilor fără stăpân. Campania va începe la ora 10, în Piaţa Mică, în spaţiul din faţa Casei Artelor şi va dura până după-amiază.
De această dată, vom aduce în faţa sibienilor cel puţin 20 de căţeluşi ce nu au împlinit încă nici două luni, care s-au născut în stradă, au avut norocul să fie găsiţi de noi iar acum încearcă să îşi găsească un stăpân definitiv. Nici pisicuţele nu au fost uitate, în speranţa că vom reuşi să le găsim un stăpân. Campania anterioară, desfăşurată în urmă cu mai bine de o lună s-a soldat cu un succes neaşteptat. 15 căţeluşi şi trei pisicuţe au plecat spre noua lor casă însoţiţi de sibieni inimoşi care au decis să dea o şansă căţeluşilor născuţi în stradă.
Sâmbătă, de la ora 9, în Piaţa Mică din Sibiu are loc o nouă campanie de adopţie iniţiată de asociaţia Animal Life. Vor fi în jur de 15 căţeluşi şi 5 pisicuţe pentru sibienii care doresc să adopte un animal de companie. Vă aşteptăm.
Şi că tot e vremea filmuleţelor, dar mai ales pentru că nu mai e mult până se depun declaraţiile de venit din care statul îşi va lua obolul de 2%, să prezentăm şi punctul de vedere al căţeilor. Căţeii nu se supără dacă vă donaţi cei 2% la SMURD. Pentru că ştiu că banii aceia se duc la fix, exact unde trebuie. Nu se supără nici dacă se duc către alte organizaţii “de oameni”. Căţeii în general nu se supără. Vecinii lor bipezi ar face ca toţi dracii dacă ar veni vreunul să le spună că dă 2% la căţei. E, ce să-i faci? De aia un cuţu va fii întotdeauna un prieten mai bun decât un biped. Dar dacă cumva consideraţi problema noastră, a căţeilor, ca fiind una gravă şi care are nevoie de sprijin, pe ANIMAL LIFE găsiţi toate datele necesare ca să direcţionaţi cei 2% din impozit către noi. Din banii ăia o să fim duşi la doctor, spălaţi, deparazitaţi, vaccinaţi, sterilizaţi, iar cei mai norocoşi dintre noi vor pleca spre noua lor casă, departe de nenii ăştia răi care ne bat, ne dau ciocane în cap sau ne calcă cu maşina. Ăştia suntem noi.
Maxi e un caţeluş foarte jucăuş, vesel, isteţ, plin de energie şi sănătos.
L-am gasit in 2 martie abandonat pe un deal, in timp ce ne plimbam prin padure.
Era foarte mic şi plangea foarte tare.
In momentul in care l-am atins si l-am luat in braţe s-a linistit, iar pe drumul spre casa a adormit ghemuit la caldurica acoperit de geaca mea.
Avea aproximativ 2 saptamani cand l-am gasit, manca si dormea tot timpul.
L-am hranit cu lapte praf de catei, a crescut, acum are aproximativ 6 saptamani si ar vrea sa alerge printr-o curte.
Noi stam la bloc intr-o garsoniera si nu are spatiu de miscare foarte mult. Maxi e deparazitat si vaccinat.
Specificam in numele lui ca doreste un stapan iubitor care sa se ocupe de el, sa-l invete multe lucruri pentru ca e foarte istet si curios.
Are foarte multa energie si are nevoie de multa miscare. Nu-i va merge bine sa fie legat. Se ataseaza repede de oameni si e linistit daca are companie. Fiind puiut nu-i place sa stea mult timp singur. Ii place insa foarte mult sa alerge prin iarba, afara la aer, si sa se joace.
Si nu in ultimul rand, e perfect sanatos si … creste vazand cu ochii !
Nu ii cunoastem parintiii dar dupa felul cum arata cred ca e metis de ciobanesc carpatin.
Preconizam ca va creste destul de mare si de aceea vrem sa ii dam unor oameni care locuiesc la casa si au curte.
De dimineaţă. Mă trezesc şi eu ca omul şi mă întind din toate încheieturile în faţa ferestrei. Curios să văd dacă a mai nins, dacă se vede maşina sub stratul de zăpadă, cât o să îmi ia să o curăţ, ştiţi voi, gânduri d-astea de dimineaţă de iarnă. Când văd o mogâldeaţă care se ţinea după unul şi altul care veneau sau plecau la servici. Tremura toată de zici că avea Parkinson, cu ţurţuri agăţaţi de fiecare păr, complet îngheţată. Am organizat rapid echipa de salvare, cu Ţica şi Tănă şi-am plecat după ea, sperând să nu fie atât de speriată încât să fugă de noi. Nici vorbă. S-a cuibărit în geaca mea de zici că acolo s-a născut, şi-a băgat boticul adânc în falduri şi a adormit. Atât de ostenită era. Evident că n-a refuzat bolul de lapte nici păturica pe care să poată dormi în căldura bucătăriei mele. Dar de abia acum începe partea grea. Normal că nu o pot lăsa din nou afară. Iarna e nemiloasă cu puiuţii, mai ales unul slăbuţ ca ea. Prin urmare, din momentul acesta îi caut un stăpân. Bun, milos şi care să vrea să o grijească, unul care să îi salveze viaţa. Dacă vreţi căţeluşa, sunaţi-mă degrabă, 0745.320.343. V-o ofer cu toată ceremonia, deparazitare, internă, externă, vaccin, carnet de sănătate, tot tacâmul. Mai are nevoie de nişte păpică şi un loc unde să doarmă. Vă rog frumos, faceţi-vă milă de un căţeluş, că tot vine Crăciunul.
Povestea acestei pisici seamănă cu povestea a mii de pisici de pe stradă: aruncată imediat după ce a fost adusă pe lume, pentru că a fost cea mai uşoară soluţie găsită de stăpânii ei de atunci. Dar această pisicuţă a avut şi un dram de noroc: a fost găsită de o persoană sufletistă în timp de mieuna disperată şi dusă întrun apartament unde şi-a găsit temporar un cămin. Imediat ce a găsit puţină afecţiune micuţa “eroină” a început să se simtă ca acasă: să cunoască fiecare colţişor, să se joace,să se bucure şi să ofere afecţiune celor care o îngrijesc.
